De ce te plângi?

De ce te plângi copila mea,
De ce suspini că viața-i grea,
Că drumu-i lung și anevoios,
Că pe alocuri e spinos?

Că oamenii din jurul tău
Nu-ți sunt alături tot mereu
Când ești la greu te părăsesc
Iar de-ai căzut te umilesc?

De ce te plângi că ești zdobită
Și suferi când ești părăsită?
Tu ai uitat că-n jurul tău
În permanență-i Dumnezeu?

Eu știu copila mea dorită.
Cum e să fii când ești zdrobită.
Căci toți acei ce I-am iubit,
La cruce toți M-au părăsit.

Vrășmașul stă ca să lovească
Nu vrea decât să nimicească,
Vrea să te ducă-n întuneric
Să arzi cu el în focul veșnic.

De aceea când lovește doare
Dar tu rămâi încrezătoare
În Sfântul Domnului Cuvânt
Cât vei trăi pe-acest pământ.

E dureros când ești zdrobit
Dar ști că Domnul a-ngăduit
Să fii lovită, șlefuită,
De zgură să fii curățată

Ca să devii aur curat
Să poți urca-n al Său palat,
Să mergi la nunta Cerului,
Să fi mireasa Mielului.

Și atunci lacrimile tale
Nu vor mai fi lacrimi de jale
De-or fi o sută sau o mie
Toate vor fi de bucurie.

Amin!
9.04. 2022